Liber?

Desenul acesta l-am facut vara asta, mai pe la inceput, initial pentru o prezentare anti-drog, dar pentru ca nu ni s-a pus la dispozitie spatiu pentru expozitie in ziua respectiva,  m-am gandit ca l-am facut “degeaba” si a ajuns acasa, la dosar.Totusi azi imi foloseste ca ilustratie.

Citesc acum o carte :”Calatorie fara bagaje” de Max Lucado. Poate ca unii dintre voi ati citit-o, sau poate ca nu inca.”Eliberarea de poveri care n-au fost niciodata destinate sa le porti” este subtitlul cartii lui Lucado care e bazata pe promisiunea din Psalmul 23. Ideea e ca tu si eu ne-am obisnuit sa caram dupa noi geamantane grele care nu ne sunt necesare in calatoria noastra pe pamant:”povara unui dumnezeu mic”, “povara bizuirii pe propriile puteri”,”povara nemultumirii”, rucsacul oboselii ,”povara ingrijorarii”, geamantanul gol al lipsei de speranta, valiza grea a vinei , povara arongantei, a mormantului, a durerii, a singuratatii, a rusinii, a dezamagirii, si lista poate continua… Chiar daca nu sunt drogurile sau alcoolul problemele care nu ne lasa sa fim liberi, totusi avem alte bagaje care ne apasa, pe care ne incapatanam sa le luam cu noi, bagaje care ne impiedica sa ne bucuram de calatorie.Tu si eu ne-am obisnuit sa le purtam.Am si uitat cum e sa nu ai spatele si mainile ingreuiate si ocupate cu ele.Am si uitat cum e sa alergi bucuros, pe drumul inflorit… sau…am uitat cum e sa alergi pe drumul pietros si spini al vietii. Oricum, am uitat cum e sa alergi bucuros inainte. Nu conteaza cum e drumul, conteaza cum mergi tu pe el. 

In final, iti voi pune inainte doua versiuni ale Psalmului 23. Esti liber sa alegi!

“Eu imi sunt propriul pastor.Intotdeauna duc lipsa de ceva.Alerg de la un supermagazin la altul, de la un psihoterapeut la altul cautand usurare sufleteasca, dar nu gasesc . Ma tarasc prin valea umbrei mortii si sunt distrus. Ma tem de orice, de la pesticide la cablurile de curent electric. La sedintele saptamanale cu echipa cu care lucrez ma simt inconjurat de dusmani. Ajung acasa, si chiar pestisorul meu auriu se incrunta la mine. Imi “ung” durerea de cap cu o doza puternica de Tylenol. Paharul meu de whisky e plin de da peste el. Da, nefericirea si nenorocirile ma vor insoti in toate zilele vietii mele, si voi locui in casa indoielii de toti si toate pana la sfarsitul zilelor mele.”(Max Lucado-”Calatorie fara bagaje”)

 sau:

“Domnul este linistea mea: nu voi sti ce-i nelinistea. El ma ocroteste cu aripa sa ocrotitoare si imi linisteste sufletul. El ia asupra Lui toate ingrijorarile mele si ma ajuta sa privesc la El. Chiar daca ar fi sa cunosc vremuri de nesiguranta sumbra si de crunte ingrijorari, nu ma voi nelinisti, caci Tu esti pacea mea. Cuvantul si prezenta Ta ma mangaie. Tu tii nesiguranta mea in palma mainii Tale, imi linistesti gandurile tematoare si imi inseninezi fata. Da, seninatatea si  increderea in Tine ma  vor insoti in toate zilele vietii mele si gandurile mele se vor indrepta numai spre Tine pana la sfarsitul zilelor mele.”(Linda Dillow-”Linisteste-mi inima ingrijorata”)

Be blessed !